Cu peste opt ani de experiență dedicată bijuteriilor și cadourilor cu tematică ecvestră, cunoaște în detaliu materialele, simbolistica potcoavei și nevoile reale ale călăreților.
Reproducerea calului este un moment unic în viața unui proprietar de cai. În acest articol vă prezentăm etapele ei, de la montă până la naștere și îngrijirea mânzului.
Împerecherea cailor
Iepele ating pubertatea în jurul vârstei de 18 luni și au un ciclu estral, numit și ciclu de călduri. Iepele intră în călduri de mai multe ori în timpul sezonului de reproducere, care începe primăvara, continuă de obicei în zilele lungi și se încheie la apropierea iernii.
Expunerea iepelor la perioade prelungite de lumină artificială poate face ca sezonul de reproducere al calului să înceapă mai devreme. În acest sezon, iepele ovulează regulat la fiecare 3 săptămâni, dar sunt în călduri și receptive față de un armăsar doar timp de 2 până la 8 zile. Căldurile sunt de obicei mai lungi la începutul sezonului (primăvara) și durează doar 2-3 zile spre sfârșitul lunii iunie.
Nașterea calului
Mama, adică iapa, își poartă mânzul timp de 11 luni. Majoritatea iepelor fată primăvara un singur pui (mânz), uneori gemeni, dar în cazuri rare. Iepele produc lapte pentru puii lor și îi vor hrăni timp de mai multe luni.
După ce mânzul a ieșit, iapa roade ușor membranele/placenta pentru ca mânzul să nu se sufoce și linge nou-născutul pentru a stimula circulația sângelui. În cincisprezece minute, mânzul va încerca să se ridice și să sugă lapte de la mama lui.
Mânzul trebuie să înceapă să sugă în primele două ore. Acest lucru este esențial, deoarece primul lapte al iepei, numit colostru, conține anticorpi care oferă mânzului tânăr imunitate împotriva bolilor.
Pe cât posibil, iapa și mânzul ei nu trebuie deranjați. Multe iepe sunt foarte protectoare cu mânzii lor și este probabil ca cineva să trebuiască să țină iapa în timp ce o altă persoană se ocupă de nevoile mânzului, cum ar fi îndepărtarea mucusului, dezinfectarea bontului ombilical și așa mai departe.
Capacitățile mânzului
Mânzul/mânza se naște fără dinți. La vârsta de șase până la nouă luni, calul tânăr are deja toți dinții de lapte. La cinci sau șase ani, calul își înlocuiește dinții de lapte cu cei permanenți. Vârsta calului poate fi estimată după dinți. Pe măsură ce îmbătrânește, este și mai ușor de stabilit datorită șanțului lui Galvayne, situat în colțul incisivului maxilarului superior. Caii ajung la maturitate deplină la vârsta de 3 sau 4 ani.
Mânzii se dezvoltă rapid, iar în câteva ore un mânz sălbatic poate merge alături de herghelie. În creșterea domestică, mânzul și mama sunt de obicei separați de herghelie o perioadă, dar după câteva săptămâni sunt de obicei duși la pășune împreună cu ceilalți cai. Un mânz începe să mănânce fân, iarbă și cereale alături de iapă la vârsta de aproximativ 4 săptămâni; la 10-12 săptămâni, mânzul are nevoie de mai multe substanțe nutritive decât îi poate oferi laptele iepei. Mânzii sunt de obicei înțărcați la vârsta de 4 până la 8 luni, deși în sălbăticie un mânz poate suge timp de un an.
Îngrijirea mânzului
Iepele domestice au nevoie de îngrijire și de o alimentație specifică pentru a-și asigura sănătatea și pe cea a mânzilor lor. Iepele sunt vaccinate împotriva virusului rinopneumoniei (care poate provoca avorturi) în lunile 3, 5, 7, 9 și 11 ale gestației. Iepele sunt adesea hrănite mai bine decât ceilalți cai, deoarece organismul lor are nevoie de o alimentație suplimentară pentru a forma și a hrăni un mânz.
Un box special de fătare sau un adăpost mare și degajat oferă iepei un loc sigur pentru a făta. Deși majoritatea nașterilor la cai decurg fără complicații, mulți proprietari pregătesc truse de fătare pentru situații de urgență. După naștere, buricul mânzului este înmuiat în iod pentru a preveni infecțiile, iar nou-născutul este supravegheat pentru a se asigura că stă în picioare și suge fără dificultate.
Ar trebui să petreceți cel puțin 15 minute pe zi cu un mânz nou-născut, atingându-i copitele, urechile, nasul și alte părți ale corpului, pentru a-l obișnui cu oamenii. Dacă manipulați un mânz încă de la o vârstă fragedă, va fi mult mai ușor de manevrat la maturitate.
Vaccinurile încep de obicei în jurul vârstei de trei luni, cu rapeluri adecvate la o lună distanță. Vaccinarea împotriva gripei ecvine începe de obicei când mânzul are între 8 și 10 luni. Medicul dumneavoastră veterinar vă poate recomanda cel mai bun program de vaccinare pentru mânzul dumneavoastră.
